Teama este o formă a terorii mentale, mai gravă decât îngrijorarea, care vine întâmplător în viața noastră dominând-o deseori. Există o mulțime de cauze ale temerilor care pot pune stăpânire pe mintea noastră. Atunci când ne lăsăm captivi unui astfel de sentiment negativ, pesimist, nu vom mai privi cu optimism nimic din ceea ce ni se întâmplă. Chiar și îngrijorarea ne ține captivi într-un circuit închis din care cu greu vom găsi o portiță de scăpare. Este ca și cum am privi partea goală a unui pahar când, de fapt, o putem privi pe cea plină. Alegerile pe care le facem țin doar de noi. Atunci când mintea construiește scenarii negative în care apare anticiparea unui eșec, se naște o emoție numită frica. Aceasta înăbușă aproape orice calitate umană și te împiedică să-ți realizezi visurile.

Mulți trăiesc într-o teamă permanentă și nu știu cum să o depășească, nu au ambiția sau curajul să acționeze pentru împlinirea dorințelor. Astfel ajungem să trăim cu regretul neîmplinirilor sau cu întrebări retorice deoarece răspunsul nu-l vom putea afla vreodată. Teama ia naștere din necunoaștere și este cauza inacțiunilor. Atunci când avem cunoștințele necesare, avem controlul lucrurilor, al oricăror situații pe care le vom echilibra cu ceritudine. Cunoașterea înseamnă stăpânire de sine, putere, curaj și, așa cum știm, nu există câstig fără un risc, dar nici risc fără curaj. Teama este o obișnuință mentală pe care o poți distruge simplu prin încrederea în tine însuți. În timp ce teama privește spre eșec, încrederea privește spre succes. Pentru ca temerile să poată fi învinse, trebuie să uităm ca ele există.

Fiind o cauză a inacțiunii, putem considera teama ca pe un posibil factor ce ne determină să nu ne testăm genetic. În acest caz, închiși într-un cerc în care suntem sufocați de îngrijorare sau chiar teamă, nu vom merge să ne testăm genetic, argumentând decizia noastră cu toate scenariile negative pe care le anticipăm. Este o teamă de eșec, de a afla un diagnostic pe care nu ni-l dorim, o fugă de realitate și, implicit, de responsabilitate. Dar nimeni nu își dorește un diagnostic anume pentru că nimeni nu iubește boala. Este foarte important să înțelegem că aceasta nu e o opțiune și să ne asumăm cu seriozitate responsabilitatea propriei vieți și identități. Cunoașterea și încrederea sunt singurele însușiri care ne vor ajuta să facem alegerile corecte, pe deplin asumate, ne vor deschide calea spre un diagnostic cert, un management corect și, desigur, o îmbunătățire a calității vieții. Conștiința, cunoașterea ne garantează succesul celui mai bun management, al ridicării standardelor de viață la nivel maximal. Este asemeni unui joc în care trebuie să câștigăm folosindu-ne de pionii pe care-i avem, iar logistica este cea care face diferența.

Atunci când ne este teamă, nu facem, în general, niciun pas spre următoarea etapă, spre o evoluție a oricărei situații. Nu creștem, ci ne complacem în necunoașterea regulilor „jocului”. Cu încredere și curaj vom lua viața în piept cu asumarea tuturor deciziilor, implicit aceea de a ne testa genetic. Astfel nu vom trăi cu întrebarea „cum ar fi fost dacă” ci știm ce „cărți” avem pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră. Așadar, temerile nu-și au sensul atunci când ne gândim să ne programăm la unul din centrele de genetică medicală. Certitudinea unui diagnostic constituie întotdeauna un avantaj.

Articol scris de Nicoleta Poganu